„Ceva din dominicani încă se încăpățânează să persiste în această formă prerațională, magică, aplecarea asta a lor către zgomot” (Mario Vargas Llosa, „Sărbătoarea Țapului”)
E zgomot mult pe străzile dominicane. De fapt zgomotul mă copleșește de îndată ce ieșim din resort. Pălăvrăgeala turiștilor care așteaptă taxiurile. Babel de limbi, accente si dialecte. Îmi place cum vorbesc dominicanii spaniola. Înghit ultimele silabe. Quidado, îmi spune un dominican când urc pe catamaran. Îl intuiesc pe do, nu-l aud.
Serviabilitatea dominicanilor. Unii, foarte puțini, vorbesc franceza, șoferul de la taxiul care ne-a dus în portul Bayahibe știa câteva cuvinte în franceză, cei mai multi știu puțină engleză dar de obicei vorbesc cu noi in spaniolă. Să nu ne facem griji, ne spune ghidul cu care mergem pe Isla Saona, în Dominicană așa se întâmplă, acum plouă cu galeata și după jumătate de oră iese „un sol espectacular”.
Fiesta cu merengue și rom dominican pe catamaranul care ne duce pe Isla Saona. Voci, motoare, sunete amestecate. Caut din când în cand puțină liniște. Plutesc pe Marea Caraibelor, simt vânturile alizee pe piele și sarea pe buze, văd o Manta Rei în apele de o culoare turcoaz aproape ireală, cineva îmi arată o stea de mare uriașă.
E zgomot, nu muzică, pe catamaran, amestec de merengue cu bachata, canadienii de lângă mine vorbesc tare québécois și încerc sa înțeleg ceva din franceza lor, lumea cere rom, dominicancele ne arată un dans, unii au rău de mare, ghidul dă ultimele sfaturi celor care vor sa facă snorkeling, fata care are degetele de la mâna dreaptă paralizate cere ajutor să se așeze.
Se apropie Isla Saona, cea cu nisipul alb, cocotieri și palmieri regali și mare transparentă. De fapt, intrăm într-o rezervație naturală, Isla Saona și Isla Catalina din Marea Caraibelor. Pe nisipul strălucitor, cochilii gigantice, sargassum, rădăcini și corali uscați.
Comentarii recente