Spectacolul ne-a părut ireal: o lumină albă a apărut de nicăieri, din adâncimile pământului, a umplut treptat spațiul și trei bărci s-au apropiat plutind încet pe apele cobalt și pe muzica lui Offenbach în grotele cu o acustică perfectă.
Pe drumul nostru de la Alcudia către Grotele Drach am traversat sate și orășele unde aleile mărginite de tuia și chiparoși urcau sub soarele implacabil spre vile de un alb murdar, cu acoperișul plat și ferestre în arcadă. Abia se vedeau gardurile înalte, de fier forjat, acoperite de pini, ficuși, leandri, rododendroni și palmieri pitici în jurul cărora se încolăceau maci și lujeri de zorele.
Înainte de a ajunge la Artà, am trecut pe lângă mori de vânt vechi, plantații de pepeni galbeni și livezi de măslini cultivați în terase.
Orașul medieval Artà de la malul mării ne-a cucerit cu străduțele pitorești cu trepte de piatră care duceau la infinit către casele tipice. Impresionantul masiv muntos și zidurile medievale ale fortăreței San Salvador îi apără de secole pe locuitorii orașului.
La prânz am ajuns din întâmplare în Porto Cristo, vechi sat de pescari ce se întinde în Golful Manacor. Am descoperit un port și o plajă uluitoare, un oraș vechi cu străzi colorate, cu o biserică în stil gotic, un orășel care și-a păstrat farmecul de altădată.
Porto Cristo se închide printr-un promontoriu unde se găsește un far construit în 1851.
Am descoperit acolo „Faro Gastrobar”, un mic restaurant situat chiar în fața portului. O amiază perfectă: un meniu specific insulei Mallorca, un cocktail cu briza Mediteranei pe obraji, panorama portului, a vapoarelor de lux și a catamaranelor.
După amiaza târziu ne-am oprit la Cala Torta, o mică plajă ascunsă într-un golf la care am ajuns trecând pe sub o boltă de pini și palmieri.
Când am ajuns la Grotele Drach credeam că nu puteau fi mai impresionante decât Grota lui Neptun din Sardinia. Ne-am înșelat.
Grotele Drach ascund formațiuni calcaroase de acum 11 milioane de ani, miliarde de stalactite minuscule care înțeapă aerul, milioane de stalagmite care seamănă cu niște oase sau cu niște lumânări.
Grotele Drach ascund, mai ales, patru lacuri subterane, de o adâncime de cobalt: lacul Martel este unul dintre cele mai adânci lacuri subterane din lume.
Când ne aflam în Grota Franceză am asistat la un mini-concert de muzică clasică: Tales of Hoffmann, un cvartet – două viori, un violoncel și o pianină, plutind pe o barcă pe lacul Martel.
Spectacolul ne-a părut ireal: o lumină albă a apărut de nicăieri, din adâncimile pământului, a umplut treptat spațiul și trei bărci s-au apropiat plutind încet pe apele cobalt și pe muzica lui Offenbach în grotele cu o acustică perfectă.
Minorca, Es Castell, 28.07.2021
Comentarii recente