Din limba germană au pătruns multe cuvinte în celelalte limbi europene, împrumuturile din germană fiind termeni din domeniul militar, din cel al mineralogiei (cobalt, zinc, cuarț, nichel) și al altor științe. Termenii militari cei mai vechi au apărut în perioada Evului Mediu, până în secolului al XVII-lea, când mercenarii elvețieni și germani au luptat în armatele diferitelor state europene. O serie de termeni militari germani ca « Buncker », « Putsch » s-au răspândit și în secolul trecut, la fel ca unii termeni din medicină.
VALS, valsuri, s. n. Dans în măsura de trei timpi, cu mișcări relativ vioaie, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans (din fr. valse, germ. Walzer).
Valsul, care a cucerit aristocrația Europei, ne-a venit din Germania în jurul anului 1800. În cuvântul german « Walzer » regăsim o rădăcină foarte veche, indo-europeană (wel-), ce înseamnă « a învârti », « a rula » și care se ascunde, se pare, și în cuvântul latinesc „valles” din care noi avem „vale”.
Călătorim în timp și ajungem la Viena: Viena imperială, Viena castelelor baroce, Viena Dunării Albastre, Viena valsului… Gustul pentru baluri și pentru petreceri costumate la Viena datează din secolul al XVIII-lea : decorurile somptuoase, balurile și costumele fascinante erau atunci rezervate aristocrației. Împăratul Joseph II a hotărât să deschidă spectatorilor balurile care se țineau în sălile luxoase ale palatului imperial Hofburg. Vienezii au adoptat imediat obiceiurile de la curtea imperială și eticheta acestor petreceri : decorul somptuos al sălii de bal, un cod vestimentar strict (femeile cu rochii de seară, albe, rafinate, diafane și ușoare precum frișca de pe prăjiturile Pavlova, iar bărbații în smoking sau cu fracuri elegante), formula « Alles Walzer !» și cuplurile alunecând în ritmul valsului, sub strălucirea feerică a candelabrelor. Chiar și sfârșitul balului (ca o ieșire din poveste) respectă un ritual : lumina devine difuză și orchestra intonează un ultim vals.
BIVUÁC, bivuacuri, s. n. Cantonament de trupe militare în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber (din fr. bivouac).
Cuvântul bivuac are, la originea îndepărtată, termenul german „Beiwache”, care avea la bază cuvântul german elvețian „biwacht” (patrulă suplimetară de noapte), compus din „bi” – „pe lângă” și „wacht” – gardă. Termenul a fost introdus de mercenarii elvețieni în franceză unde a devenit „bivouac”; la început, în franceză însemna „gardă de noapte”. Cuvântul francez a pătruns în italiană (bivacco), în engleză (bivouac) și a revenit în germană „Biwak”. Și româna îl are tot din franceză.
DOLAR, numele monedei mai multor state (SUA, Canada, Australia) are la origine cuvântul dialectal german „Daler”, al cărui corespondent literar este „Taler”. Talerul era o monedă austriacă de argint care a circulat în trecut și în țările române. Numele acestei monede are o poveste interesantă.
În 1519, în Boemia, s-a bătut o monedă cu argintul extras dintr-o mină de lângă orașul numit Sankt Joachimstal, Valea Sfântului Ioachim azi, Jachimor, în nord-estul Cehiei. Denumirea acestui oraș era un cuvând compus din numele propriu Sankt Joachim și germanul Tal – vale. De la Joachimstal s-a format cuvântul derivat Joachimstaler, gulden, taler din Joachimstal. Din acesta s-a izolat cuvântul „Taler”, în pronunțare dialectală „Daler”, care a fost apoi împrumutat de engleză (dollar ); din engleză l-a luat franceza și apoi româna.
FLEAC ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de importanță; nimic; mărunțiș; bagatelă. 2) la plural : vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; baliverne; palavre; brașoave (din germ. Fleck).
FLEC, flecuri, s. n. Petic aplicat pe tocul încălțămintei (din germ. Fleck).
Cuvintele germane au puține sensuri, de obicei numai sensul preluat din germană. Există și câteva cazuri când împrumutul are alt sens decât cel originar. Cuvântul fleac (din germ. Fleck), de exemplu, a fost introdus prin intermediul cizmarilor germani, ca termen profesional. În germană el înseamnă „petic aplicat pe încălțăminte”, sens existent și în română. În română însă cuvântul și-a lărgit sensul, și-a modificat și forma (fleac), ajungând să însemne „lucru de mică importanță”.
Bibliografie :
Marius Sala, „Cuvintele – mesageri ai istoriei”, Ed. Meronia, 2009 ;
Marius Sala, „101 cuvinte moștenite, împrumutate și create”, Ed. Humanitas, 2010;
Marie Treps, “Les mots oiseaux. Abécédaire des mots français venus d’ailleurs”, Ed. Sorbiers, 2007;
https://dexonline.ro;
https://cnrtl.fr/definition/valse.
Comentarii recente