Se întâmpla întotdeauna la ora aceea din seară când peste pădure și peste baltă se lăsa de nicăieri un abur alb și greu, ca un lapte încălzit prea mult. Aburul aducea un miros dulce de gutui coapte, ce îți întuneca mințile dacă te aflai prin preajma bălții. Dacă mai aveai și ghinionul să te uiți … Continuă lectura Acul cu granat
Copiază și plasează acest URL în site-ul tău WordPress pentru a-l îngloba
Copiază și plasează acest cod în site-ul tău pentru a-l îngloba