Etimologii ciudate (XII). Glume fără perdea. Doctor de perdele

cu perdea sau fără perdea

Prin secolul al XIX-lea, la sat sau la oraş, prin târguri şi iarmaroace, norodul se amuză privind la cei care oferă spectacol.

Gesturi şi priviri compun scenete de haz, însoțind cuvintele diferitelor graiuri. Se râde în turceşte, greceşte, româneşte, sarbeşte, bulgăreşte, ruseşte, mai apoi în idiş, franceză, germană, italiană, maghiară.

In scenete, perdelele se „scriu“ pe loc şi în funcţie de public.

Perdeaua – actul unei piese de teatru, cortina

Cuvânt turcesc, perdeaua desemnează actul unei piese de teatru, dar şi cortina în spatele căreia se joacă  – sau nu – trivialitatea.

Păpuşarii coboară şi pe la casele boiereşti. Aceste perdele turceşti, jucate la lumina lumânării, sunt foarte gustate de boierime. Preluate pe filieră turcească, astfel de distracţii amuză tocmai prin trivialitatea excesivă. De altminteri, trupa de păpuşari întreabă, înainte de a începe jocul, cum să fie – „cu perdea sau fără perdea“.

O întâmplare fanariotă cu un doctor de perdele

Isac Ralet, viitor vornic și ban dar mai ales talentat prozator ignorat de istoria literară, a scris cu litere chirilice în niște hârțoage o întâmplare din Bucureștiul fanariot al principelui Moruzi.

Într-o toamnă, pe lângă ciumă și nunți, Bucureștiul a căpătat un doctor de perdele, cu patalama, pe care nimeni nu știa ce scrie exact. Acest doctor făcuse un miracol: o operase pe Gherghina, o cititoare căreia îi crescuseră perdele pe ochi, adică avea cataractă.

Perdeacuvânt cu origine persană

Perdea, cuvânt pe care româna îl are din turcă, are la originea îndepărtată un cuvânt persan – pärdä.

Și în turcă și în persană cuvântul are multe sensuri pe care româna le-a moștenit.

Perdeaua este „pânză ce se pune la ferestrele şi la uşile locuinţelor, pentru a opri lumina sau vederea din afară, ce poate avea şi scop decorativ”.

Dar perdea are și multe sensurile metaforice, folosite foarte des în română, sensuri date de dicționarul tezaur al Academiei române.

Cuvântul perdea există în expresii, în unele cu sensul concret (a se da după perdea „a se ascunde”, a ridica perdeaua „a da lucrurile pe faţă”).

În alte expresii cu sensuri figurate, perdea înseamnă „văl ce acoperă” sau „pată albă pe ochi, cataractă”: a pune cuiva perdele la ochi „a căuta să-l înşele”, a da cuiva o perdea „a mustra pentru o necuviință”, a i se lua o perdea/un văl de pe ochi „a înțelege, a vedea ceva ce era ascuns”, „a avea perdele pe ochi” a avea cataractă).

Din turcă, cuvântul a pătruns în limbile balcanice (albaneză, bulgară, neogreacă, sârbă); există şi în aromână (perde, pirdé), ca şi în meglenoromână.

पर्दा پرده (pardā) în persană

În persană cuvântul pardā însemna:cortină, ecran, acoperire, zid, voal, tapiserie, peliculă, pleoapă, vela unui vapor, suprafața pământului, secret, modestie, disimulare, intimitate, simulare, mister, timpan (traducerea noastră din franceză în română).

Surse:

Constanța Vintilă-Ghitulescu, Patimă si desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860, Editura Humanitas, București, 2015.

https://doinarusti.ro/stire/2020/isac-cititoarea-doctorul-de-perdele/

www.dexonline.ro

https://dsal.uchicago.edu

Marius Sala, http://www.istoriesicivilizatie.ro/cuvinte-calatoare-cuvinte-persane-viii/

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code