Balakhani și fructele de kaki

Către sfârșitul celei de a treia zile în Azerbaidjan, descoperim Balakhani (Balaxanı), un orășel aflat la periferia capitalei Baku.

Este una dintre cele mai vechi așezări din Baku iar până să ajungem acolo traversăm câmpuri nesfârșite de sonde de petrol.

Din loc în loc, imagini apocaliptice: zeci, poate sute de kilometri de câmpuri pe care se înalță, mai mici sau mai mari, sondele petroliere. Am fost prevenite: aerul miroase a petrol iar piciorul se poate scufunda în pământ îmbibat în petrol.

Într-adevăr, un miros persistent plutește în aer, dar localnicii nu îl mai simt.

Ajungem la Balakhani în acel moment al zilei când cerul se colorează mistic în roz, ghicesc nu departe Marea Caspică, misterioasă.

Descoperim un orășel colorat, animat, renovat în mare parte.

Străduțe curate, pavate cu piatră cubică, scăldate spre seară într-un albastru-cobalt, garduri înalte, albe, de după care atârnă ramuri încărcate cu fructe de kaki, vile impunătoare alături de case cu fațada scorojită, ferestre arcuite, decorate cu oale mici cu flori colorate sau geamlâcuri acoperite cu scânduri de lemn, mici livezi de rodii care își arată granadele.

Trecem pe lângă o școală. Deasupra intrării scrie Oxu! (Citește!) iar de la etaj câțiva copii se uită la noi din spatele ferestrei.

Trecem pe lângă cimitirul vechi, pașii răsună pe caldarâm și aerul miroase a sare, a petrol și a fum, muezinul cheamă la rugăciune din minaretul moscheii Haji Shahla, monument de arhitectură din secolul al XIV-lea separată de stradă printr-un portal intimidant.

Povestea spune că a existat odată o inscripție cu două rânduri deasupra ușii de la intrare și textul era: Acest conac îi aparține lui Haji Shahla bin Shakir bin Mustafa Koshkin. Anul șapte sute optzeci și șapte (787-1385/86).

În cele câteva ore petrecute acolo mâncăm într-un restaurant tipic și găsim pictat cu litere vesele cuvântul „mușteriu”, întâlnim nuntași animați de trio-ul de percuționiști de pe margine, mica adunare în spatele caselor ne amintește de obiceiurile de pe la noi, cumpărăm flori uscate pentru ceai dintr-un magazin unde se vindeau mirodenii, sumac, scorțișoară, cardamom, cuișoare și piper roșu.

Altădată, pe la 1635, aici se afla un caravanserai. Cumva este de înțeles, dat fiind că Baku se găsea pe Drumul Mătăsii.

Baku, 25 noiembrie 2022

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.