Prin Iașul de odinioară (I) Cofetăria Tuffli. Confiserie Richard Tuffli à Iassy

Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, la Iași, după plimbarea de după-amiază din Copou, trăsuri, calești și alte acareturi ale boierimii stilate, coborau spre Ulița Sârbească (actuala strada Lapușneanu), presărată cu numeroase localuri luxoase.

Printre acestea se afla și o locantă elegantă al cărei prag poate fi trecut și astăzi de cei care se plimbă pe strada Lapușneanu: cofetăria Tuffli.

Povestea acesteia începe cu multă vreme în urmă (în 1885), când doi elvețieni, Georges și Richard Tuffli, aduc la Iași secretele ciocolatei și deschid o cofetărie plasată în capătul Uliței Sârbești, chiar în buza Copoului (pour les connaisseurs, pe locul unde astăzi se află astăzi Casa Studenților).

Ulița Sârbească la Iași – strada Alexandru Lăpușneanu (sursa foto: www.laiasi.ro)

Pe atunci cofetăria Tuffli veghea capătul străzii din centrul Iașului cu „poleiala și bogația vitrinelor și galantarelor pline de peisaje montane, castele, palate și păduri verzi din crème, șocolată, fistic, glazuri și bomboane”.

De-a lungul fiecărui an, locul gemea de mușterii tratați cu delicioasele ‘capodopere’ din ciocolată, frișcă, zahăr, mirodenii, fistic, glazuri si bomboane. Era vizitată „de cucoane cu toalete splendide și domni, înmănușați și jobenați, curtenitori și galanți”.

Tuffli era locul unde se discutau vrute si nevrute, dar mai ales se bârfea pe oricine trecea pe sub geamurile cofetăriei. Aici veneau adeseori și se “tratau” cu “delicatesuri” cei doi îndrăgostiti ce aveau sa devină faimoși, Mihai Eminescu și Veronica Micle.

În 1885, la parterul clădirii Jockey Club se instalează celebra cofetărie Tuffli
care devine popas obligatoriu pentru toţi voiajorii prin târgul Ieşilor (sursa foto: www.curierul-iasi.ro)

Pe timpul iernii, cofetăria Tuffli devenea destinația celor care doreau să se încălzească după orele petrecute la patinoarul înjghebat undeva în fața Gării Iași. Cu nasul roșu de ger, cu patinele spânzurând pe umăr, lumea urca pe la Râpa Galbenă și intra în cofetăria unde mirosea a mirodenii, garnisită din belșug cu bunătățuri, băuturi fine și ceaiuri fierbinți. După spectacolele teatrale din nopțile luminoase de iarnă, majoritatea spectatorilor găseau „de bon ton” să ia o gustare la ‘Sandwich – Tea – Room’ de la Tuffli.

Cofetăria Tuffli umplea galantarele numai cu bunătăți: rahat proaspăt, halvale, praline delicioase, fondante parfumate, ciocolată aromată, baclavale și tot soiul de prăjituri din făină, zahăr, nuci, unt, smântână, scorțișoară, fragi și zmeură.

Bogată şi elegantă, cofetăria avea să fie multă vreme locul de popas obligatoriu pentru toţi voiajorii prin târgul Ieşilor.

Lângă mesele rotunde se instalau vara afară şi cucoanele târgului, impresionând trecătorii, printre ei şi pe Ionel Teodoreanu care va rememora în „Masa Umbrelor” imaginea duduilor cu „mănuşi lungi până la cot” care mâncau îngheţată „ţinând degetul cel mic în sus şi lipăind uşor ca pisicile”. Îngheţata se făcea din fragi, zmeură, lămâie, portocale şi trandafiri şi era foarte căutată.

sursa foto: www.tuffli.ro

Munca neostenită a talentatului cofetar a fost răsplătită la 1 ianuarie 1890 cu brevetul de furnizor al Casei Regale.

După moartea lui Tuffli (1898), cofetăria va rămâne o duioasă amintire, efortul păstrării faimei căzând pe umerii cofetarilor Ulrich (1910), Vlădescu (1929), Zamfirescu (1932), Stănică – după război.

Bibliografie :

Radu Șuțu, „Iașii de odinioară” (reeditare), Ed. Corint, 2015;

Ion Mitican, „Strada Lăpușneanu de altădată”, Ed. Tehnopress, 2020.

www.tuffli.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published.

*

code