Cuvinte călătoare (XVI). De la «ecran» la «peliculă», ca într-un «film», totul pleacă de la «piele»

Ecranele care ne unesc/ne separă

Ecranele nu datează de ieri, de azi. Pare surprinzător, dar încă din Evul Mediu oamenii petreceau mult timp în fața ecranelor.

Cuvântul „ecran” a intrat în limba română din limba franceză. În franceză, încă din secolul al XIII-lea, apare forma escren ceea ce însemna „panou cu ajutorul căruia te ferești de foc (în cazul unui șemineu, de exemplu)”. Prin extensie, acest cuvânt a ajuns să desemneze orice obiect despărțitor. Observăm, de asemenea, că vechiul cuvânt francez se află la originea cuvântului englez screen (ecran).

Dacă mergem pe urma cuvântului francez escren vom afla lucruri și mai surprinzătoare. Escren este un împrumut din neerlandeza medie (secolele al XII-lea – al XVI-lea) : scherm « ecran, panou de protecție, paravan».

Ce se ascunde în spatele acestui « scherm » ?

Acest termen vine din germanicul *skirmiz (blană, piele, acoperire) care, la rândul lui, vine dintr-o rădăcină indo-europeană, și anume *sker ce înseamnă  «a tăia, a decupa, a împărți».

Regăsim aceeași rădăcină în cuvintele latinești scorteus, care a dat cuvântul românesc « scoarță » și cortex « înveliș, scoarță »; aceeași rădăcină *sker o întâlnim, de exemplu, în verbul « decorticare » împrumutat sub forma „a decortica”.

« Peliculă » și « film »

Cuvintele « film » și « peliculă » sunt înrudite etimologic. Primul vine din vechiul cuvânt englez „filmen” care înseamnă „strat, piele”, derivat la rândul lui din vechiul cuvânt germanic „felma”.

Acest vechi cuvânt germanic „felma” vine din rădăcina indo-europeană „pel” (piele). Se observă acum cum „pel” a dat latinescul „pellis” de unde avem „piele” și „peliculă”.

Bibliografie:

Hugo Blanchet, Anouk Ferri, „Abécédaire illustré des mots voyageurs. Flâneries étymologiques”, Ed. Atelier Perrousseaux, France, 2021.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published.

*

code