Cuvinte călătoare (VI). Delicatese olandeze

La Amsterdam am ajuns într-un octombrie auriu al anului 1700, pe Herengracht, în acea parte a Canalului Lorzilor cunoscută sub numele de Curba de Aur. Profilate deasupra culorii de nămol a canalului, casele erau un fenomen. Admirându-le simetria în luciul apei, le vedeam impunătoare, frumoase, bijuterii filigranate fixate în mândria Amsterdamului. Deasupra acoperișurilor, norii aveau culoarea șofranului și a caisei.            

Puțin mai departe, pe o stradă aglomerată, arome de scorțișoară ieșeau pe ferestrele unei prăvălii în miniatură. Ne-am oprim în fața vitrinei în care stăteau, ca niște cadouri, prăjituri și produse de patiserie: poffertjes și faguri hașurați, marțipane, omuleți din turtă dulce, gogoși din zahăr vanilat, migdale și cuișoare, rotunde și îmbietoare. Am intrat în prăvălioară și ne-au luat ochii podelele strălucitoare din lemn, tejgheaua curată, farfuriile din porțelan de Delft, cu modele complicate de frunze și flori, în care biscuiții erau perfecți, aurii și crocanți. Pe rafturi, siropuri de scorțișoară și ciocolată, prăjituri cu portocale și lămâie și chifle cu fructe, gogoși acoperite cu susan și scorțișoară și biscuiți condimentați. Cofetarul, roșu la față, trântind tăvile cu faguri răciți, a venit spre noi și ne-a ambalat într-o hârtie verde, ce părea scumpă, câțiva biscuiți aurii cu scorțișoară și ghimbir, un pumn de poffertjes – clătite minuscule acoperite cu zahăr pudră și patru-cinci gofre precum fagurii. « Am și ceai de ghimbir, apă de trandafiri și kandeel din vin condimentat, îngroșat cu fructe uscate și miere”, ne-a mai spus cofetarul cu o voce răgușită, în timp ce ridica tăvile cu faguri.  

GÓFRĂ, gofre, s.f. Produs de patiserie de formă dreptunghiulară sau hexagonală, din aluat lichid (ca de clătite), presat și copt într-o formă specifică gofrată, servit ca o prăjitură, cu frișcă, miere, gem sau sirop; din fr. gaufre;  din germ. Waffel, engl. waffle. (FAGURE)

Gofra, deliciul chermezelor și al târgurilor, este un cuvânt intrat în limba română din limba franceză care, la rândul ei, l-a primit cadou din nordul Europei. În limba francilor (aceea a lui Clovis), strămoșul cuvântului « gofră » este cuvântul « walfre » (1185) și îl recunoaștem în neerlandezul „wafel”. Acest cuvânt foarte vechi înseamnă două lucruri : o prăjitură obținută prin coacere între două plăci din metal cu un model pe ele și un fagure de miere. Nu seamănă aceasta prăjitură cu fagurele în care albinele depun mierea ?

POFFERTJES– CLĂTITE ÎN MINIATURĂ

Cuvântul « poffertjes» (prăjiturele rotunde dintr-un aluat crescut) este un vechi cuvânt olandez și ar avea la origine chiar o onomatopee, „pof” – sunetul pe care îl face aluatul în timpul coptului. „Poffertjes” sunt niște clătite în miniatură, delicatese vândute la chermeze și la festivalurile în aer liber, făcute în mod tradițional din făină de hrișcă cu adaos de drojdie. Olandezii s-au bucurat de aceste mici clătite încă din anii 1700, mâncându-le la nunți, zile de naștere și alte ocazii festive.

Multe țări au propria lor versiune a clătitei în bucătăria lor națională, dar puține sunt la fel de plăcute ochiului ca poffertjes-urile olandeze. Uneori numite „clătite pentru copii”, aceste mici pufuri de clătite sunt aurii, acoperite cu un strat generos de unt și zahăr pudră.

„Poffertjes” sunt realizate într-o formă de copt specială, din metal, cu mai multe spații circulare, câte una pentru fiecare clătită (poffertjespan). Din cauza dimensiunii reduse a spațiilor în care se coc, poffertjes sunt răsucite folosind un instrument ascuțit, cum ar fi o andrea.

SPECULOOS– BISCUIȚI CONDIMENTAȚI

Cuvântul « speculoos » este împrumutat din olandezul « speculaas » și înseamnă « prăjiturică de Sfântul Nicolae ». « Speculaas » vine de la « speculatie » , un biscuit, o prăjiturică folosită ca decor de masă. În legătură cu originea cuvântului « speculatie » există mai multe opinii, dar nu ne oprim asupra acestora. Unii mai spun că « speculoos » ar proveni din cuvântul latinesc „species” care înseamnă „condimente”. Există un sâmbure de adevăr. Pentru a obține niște biscuiți irezistibili avem nevoie de multe mirodenii : piper alb, scorțișoară, ghimbir, cuișoare, cardamom și nucșoară.

Acești biscuiți condimentați și crocanți – speculoos – există de milenii. Deja pe vremea lui Iulius Cezar, romanii făceau biscuiți condimentați reprezentând zeii Panteonului și le ofereau apoi copiilor. În secolul al XIV-lea, biscuitul a fost modelat cu efigia Sfântului Nicolae. Trei secole mai târziu, Olanda, pe atunci cea mai mare putere navală a lumii, a adus din călătoriile în țări îndepărtate cardamom, scorțișoară, cuișoare și ghimbir. Cofetarii de atunci au creat cu toate aceste condimente un biscuit cu aromă caramelizată: speculoos.

Bibliografie:

P.A.F. van Veen en N. van der Sijs (1997), Etymologisch woordenboek: de herkomst van onze woorden, 2e druk, Van Dale Lexicografie, Utrecht/Antwerpen;

Marie Treps, “Les mots oiseaux. Abécédaire des mots français venus d’ailleurs”, Ed. Sorbiers, 2007 ;  

www.cntrl.fr/definition/speculos

www.dexonline.ro