Cuvinte călătoare (XVIII). Vive la France! Merci.

Originea cuvântului „merci”

Cuvântul « merci » vine din latinescul « mercedem » care înseamnă « salariu, recompensă » și are la bază rădăcina *merk- „a vinde”.

„Merci” se înrudește deci cu:

👉 mercenar „individ plătit”;

👉 comerț;

👉 și cu Mercur, zeul negustorilor.

*Merk, această rădăcină extrem de veche, este foarte probabil o extensie a rădăcinii *mer- „a câștiga, a primi” pe care o întâlnim în cuvintele latinești:

👉 « mereor » (a câștiga bani,  a merita),

👉 « meritus » (meritat, cuvenit)

👉 și în grecescul  μόρος „destin”, de unde numele „Moire”, divinități ale destinului!

În franceza veche, „merci” a înlocuit cuvântul latinesc „gratia ” (ce însemna „mulțumire”, așa cum apare în expresia: gratias tibi ago – „mulțumiri ție”).

Cuvântul „gratia” a fost totuși păstrat în spaniolă și italiana: gracias!, grazie!

Românescul ‘mulțumesc’ are o altă poveste.

Bibliografie:

Le Dictionnaire Historique de la langue française, coord. Alain Rey, Ed. Robert, 2019;

Gh. Guțu, Dicționar latin-român, Ed. Științifică, București, 1993.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published.

*

code