Originea cuvântului „merci”
Cuvântul « merci » vine din latinescul « mercedem » care înseamnă « salariu, recompensă » și are la bază rădăcina *merk- „a vinde”.
„Merci” se înrudește deci cu:
👉 mercenar „individ plătit”;
👉 comerț;
👉 și cu Mercur, zeul negustorilor.
*Merk, această rădăcină extrem de veche, este foarte probabil o extensie a rădăcinii *mer- „a câștiga, a primi” pe care o întâlnim în cuvintele latinești:
👉 « mereor » (a câștiga bani, a merita),
👉 « meritus » (meritat, cuvenit)
👉 și în grecescul μόρος „destin”, de unde numele „Moire”, divinități ale destinului!
În franceza veche, „merci” a înlocuit cuvântul latinesc „gratia ” (ce însemna „mulțumire”, așa cum apare în expresia: gratias tibi ago – „mulțumiri ție”).
Cuvântul „gratia” a fost totuși păstrat în spaniolă și italiana: gracias!, grazie!
Românescul ‘mulțumesc’ are o altă poveste.
Bibliografie:
Le Dictionnaire Historique de la langue française, coord. Alain Rey, Ed. Robert, 2019;
Gh. Guțu, Dicționar latin-român, Ed. Științifică, București, 1993.
Comentarii recente