Category: biografii

Un patiser genial și o prăjitură care se mănâncă „en un éclair”

Le Roi des Chefs et le Chef des Rois Paris, 1803. Pe Rue de la Paix (fosta Rue Napoléon), la numărul 25, undeva între Place Vendôme si Opera Garnier, Antonin Carême deschide o cofetărie de o frumusețe sofisticată. O numește Pâtisserie de la Rue de la Paix. Etalează în vitrină uluitoare pièces montées, niște construcții …

Continue reading

Un patiser extravagant la Versailles. O poveste de la 1730

people walking on gray concrete bridge during daytime

În al doilea arondisment, la doar câteva minute de Catedrala Saint-Eustache și de Centrul Georges Pompidou se află Rue Montorgueil, una dintre cele mai vechi străzi ale Parisului. Strada dă într-un cartier vibrant și vesel, înțesat de patiserii, baruri, cafenele și restaurante. La numărul 51 se găsește cea mai veche patiserie din Paris, înființată acum …

Continue reading

O poveste de la 1844. Cofetăria lui Felix Barla de pe Ulița Mare din Iași (2)

orange juice in clear drinking glass

Cine era dumnealui Felix Barla, proprietar Domnul Felix Barla era piemontez, supus al spadei Italiei și a avut meritul să fie cel mai vechi cofetar din Iași, decanul înghețatelor. El a avut privilegiul să îndulcească balurile și mesele celor de pe urmă domni fanarioți. A introdus în Moldova biscotele, lisele (fructe zaharisite, în special chitre …

Continue reading

O poveste de la 1844. Cofetăria lui Felix Barla de pe Ulița Mare din Iași (1)

assorted-color candies on container

Prin 1844 exista la Iași pe Ulița Mare, nu departe de Palatul Domnesc, o cofetărie care aparținea lui dumnealui, Felix Barla din Piemonte. De ce și cum ajunsese la Iași nu se știe. Se știe doar că Felix Barla, supus al spadei Italiei, cu magazinul său de bomboane de pe Ulița Mare, a introdus în …

Continue reading

Insula plutitoare și bulgării de zăpadă. O poveste de la 1671

crystal chandelier turned on

În limba lui Ludovic al XIV-lea și a lui Marie-Antoinette, rețetele de gală din bucătăria franțuzească sună precum clinchetul unei lingurițe de argint într-un bol de porțelan de Sèvres. În bucolicul veac al XVII-lea, Franța s-a îmbogățit cu povestea unui bucătar orgolios și perfecționist. Nimic nu trebuia să-i strice armonia tabloului gastronomic, asemenea unui picturi …

Continue reading

Un farmacist enigmatic și un conte suedez la Paris. O poveste de la 1789

bridge during night time

Rue Saint-Honoré 115 Aproape de Jardins de Tuileries, pe rue Saint-Honoré, se găsește la numărul 115 cea mai veche farmacie din Paris. Nu se știe cu exactitate când și cum a apărut acolo și nici cine au fost primii proprietari. Oamenii încep să vorbească de apoteca și de apotecarul de pe rue Saint-Honoré cam de …

Continue reading

Un belgian înstărit din Limburg la București. O poveste din 1869

Era pe vremea unei Belle Époque, cu ieșiri la Șosea, cu după-amieze tihnite pe Corso, în compania unei ceșcuțe de cafea cu caimac, a unui sorbet ușor ca fulgul, a unui delicates din șocolată sau a unui dulceț cu limonadă la una din cofetăriile urbei… La Belle Époque Se întâmpla către sfârșitul secolului al XIX-lea, pe …

Continue reading

Povești de demult (IV). Prăvălia lui Hagi Popp din Sibiu

selective focus photo of brown and blue hourglass on stones

La sfârșitul secolului al XVIII-lea ținea magazin de desfacere pe strada principală din Sibiu, cam pe unde se află astăzi hotelul „Împăratul Romanilor”, un anume Constantin Hagi Popp. Neguțător de origine aromână, a făcut parte din valul de negustori levantini și a fost prieten cu aproape toți boierii vremii. În plus, a întreținut o corespondență …

Continue reading

Ore incluse

all you need is lol neon light signage

Era prin anii 2004-2005, la Iași, și mergeam la un coafor undeva prin spatele agenției Tarom, nu-mi mai amintesc cum se numea, dar nici nu are importanță. Lucra acolo o coafeză de vreo 30 de ani care, la un moment dat, își pusese silicoane și era foarte mândră, mulțumită de ea însăși, gen, asta e …

Continue reading

Cuvinte și povești cu parfum de epocă (III). Bucureștiul secolului al XIX-lea și hotelul unui belgian din Limburg

brown-and-white clocks

Charles Brofft, un belgian înstărit din Limburg În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Charles Brofft, un belgian înstărit din Limburg, inaugurează la București unul dintre cele mai luxoase hoteluri ale vremii. Acest Charles Brofft aflase, probabil, că Bucureştii se înnoiesc după tiparul occidental şi s-a gândit să profite de fenomen. Situat pe Podul …

Continue reading

Iulie în Baleare (III). Mallorca, gara din Soller, Picasso și Joan Miró. Torrent de Pareis.

În nord-vestul insulei Mallorca, la poalele munților Serra Tramuntana, se ascunde Soller, unul dintre cele mai frumoase sate de pe insulă. În curțile caselor albe, cu obloanele închise, se întind livezi de măslini, de lămâi, de portocali, de piersici și de caiși. Ficuși uriași, palmieri, rododendroni, pini, leandri cu flori albe și mov și agave …

Continue reading

Iași, 1876. Povestea din Grădina Pomului Verde

trees and plants

Avram Goldfaden are astfel ideea unui teatru idiș autentic, pe baza propriilor sale scrieri, punând bazele celui dintâi teatru evreiesc profesionist din lume. Și-a prezentat inițial piesele într-o grădină de vară, unde veneau interpreți și comedianți. Trupa s-a mutat în octombrie 1876 în grădina de vară „Pomul Verde”, vizavi de actualul Teatru Național. Pe vremuri, …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XIII). Între crème Chantilly și frișcă

brown wooden bench near white and gold concrete building

Clinchetul unei lingurițe de argint într-un bol de porțelan de Sèvres Sunt câteva rețete de gală din arsenalul bucătăriei franțuzești ale căror denumiri în limba lui Ludovic al XIV-lea și a doamnei de Pompadour sună precum clinchetul unei lingurițe de argint într-un bol de porțelan de Sèvres. Crème Chantilly e o broderie sonoră dantelată, aerată …

Continue reading

Prin Iașul de odinioară (V). Pivnițele de la „Bolta Rece”

bunch of green fruits

Cârciuma Bolta Rece (1786) este de fapt o veche casă românească, cu pridvor, prispă, curte și beciuri cu firide, cu bucătărie și cuptor. Ospeția a fost construită în stil specific moldovenesc, ca o casă țărănească, cu prispă. Deasupra solului, în jurul unei mari bucătării și al unui cuptor, exista un salon unde erau serviți mesenii; …

Continue reading